21 martie 2008

No country for old men, no country for good men

Inca un film sumbru, in care ni se spune (in stilul fratilor Coen, e-adevarat!) ca lumea nu mai poate fi salvata. Banii sunt sinonimi cu Diavolul, iar acesta arata, in versiune contemporana, exact ca personajul intruchipat de Javier Bardem.

Un fel de Pulp Fiction, dar mai pesimist (daca era posibil!) in privinta izbavirii oamenilor. Vanatoarea plina de suspans, care aduce parca a Apocalypto (r. Mel Gibson) vrea sa insemne totusi mai mult decat este. Fiorul metafizic nu te invaluie mai deloc. Eu una cred ca va ramane "An instant classic" doar pentru impatimitii thrillerului dupa reteta traditionala hollywoodiana.

In paranteza fie spus, m-au impresionat mai degraba ridurile cat se poate de "non-fiction" ale lui Tommy Lee Jones. Daca si la ei se vad, parca simtim mai dureros trecerea timpului.

Scenariul are la baza romanul scriitorului american Cormac McCarthy. Fratii Coen au fost probabil atrasi de felul imprevizibil in care evolueaza povestea, atribut cu care se pot lauda pentru toate filmele lor.

11 martie 2008

Dragostea in vremea holerei


Ce dor de Marquez aduce filmul lui Mike Newell, Dragostea in vremea holerei! Il privesti dar in acelasi timp simti cum ai vrea sa te afunzi, cu toate simturile, in povestea inchipuita de marele prozator sud-american.

Filmul este o bucurie mediocra in comparatie cu un capitol din Marquez, insa merita vazut, fie si numai pentru remarcabila performanta a lui Javier Bardem (devenit celebru dupa rolul din Mar adentro, a lui Alejandro Amenábar).

Mike Newell a mai regizat, intre altele, 4 nunti si o inmormantare si Donnie Brasco.

8 martie 2008

Flori frante, o calatorie initiatica tarzie


Am revazut de curand Flori frante (r. Jim Jarmusch) si mi-a placut chiar mai mult decat la prima vizionare. Eroul este "un Don Juan trecut", interpretat de un actor cu posibilitati nelimitate dar parca insuficient explorate in anii sai de tinetere - Bill Murray(Lost in translation ii certifica forta creativa).

Periplul personajului Don Johnston, cu un nume ce provoaca intotdeauna confuzii ironic-amuzante, este unul dulce-amar. El pleaca in cautarea iubirilor traite in tineretea-i "atotstiutoare" si "atotputernica". De fapt, pleaca in cautarea iubirilor neimplinite, asa cum reiese din ochii femeilor pe care le regaseste in prezent, batran, bogat si alienat. Cautarea are totusi si un scop mai putin abstract, dar nefondat, asa cum va dovedi finalul - se pare ca Don are un fiu, iar mama, una dintre fostele sale iubiri, il anunta despre asta fara sa-i spuna unde anume sa-l caute. Ce inceput de telenovela de succes, fara sa mai pomenim de scrisoarea roz scrisa cu cerneala rosie!

Finalul este paradoxal, insa nu-l putem acuza pe autor de intentia de a epata. Intrebarile care ne vin in minte la sfarsit sunt mult mai multe decat posibilele raspunsuri, diferite, dar demonstrabile fiecare in parte (un fel de antinomie, parca...?)

Jessica Lange, Julie Deply, Sharon Stone, Frances Conroy si Tilda Swinton sunt fermecatoare in rolul fostelor iubite.

1 martie 2008

Fragii salbatici, de Ingmar Bergman



...Sau despre linia subtire, imperceptibila dar terifianta dintre viata si moarte, in viziunea maestrului suedez disparut anul trecut.