Palme d'Or: "Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies antérieures" de Apichatpong Weerasethakul
Marele premiu al juriului: "Des Hommes et des Dieux" de Xavier Beauvois
Premiul de interpretare masculină: Javier Bardem ("Biutiful") şi Elio Germano ("La nostra vita")
Premiul de interpretare feminină: Juliette Binoche ("Copie conforme")
Premiul pentru scenariu: Lee Chang-Dong pentru "Poetry"
Premiul de regie: Mathieu Amalric pentru "Tournee"
Premiul juriului: "Un Homme qui crie" de Mahamat-Saleh Haroun
Caméra d'Or (film de debut): "Ano bisesto" de Michael Rowe
Palme d'Or pentru scurtmetraj: "Chienne d'histoire" de Serge Avedikian
Premiul juriului pentru scurtmetraj: "Micky Bader" de Frida Kempff
Marele Premiu Un Certain Regard: "Ha Ha Ha" de Hong Sangsoo
Sursa: mediafax.ro
24 mai 2010
20 mai 2010
Panglica alba
Agora
Filmul lui Alejandro Amenabar (productie 2009) spune povestea emotionanta a Hypatiei, o filozoafa, matematiciana si astonoma cunoscuta in Alexandria anilor 350 anno domini.
Egiptul sfasiat intre proaspat crestinati, evrei si cei care credeau inca in vechii zei este un taram al violentei si persecutiilor de tot felul. Crestinismul nu s-a incetatenit prin dragoste sau pace. Atmosfera si spatiul sunt extraordinar redate, iar povestea este plina de straturi (istoric, umanist, filosofic, religios, al dramelor individuale ale eroilor) si foarte putin previzibila pentru cei care nu cunosc viata Hypatiei. Aceasta intrupeaza toate virtutile pe care le laudau vechii greci.
Scena distrugerii pergamentelor din Biblioteca din Alexandria e antologica, in filmoteca mea emotionala, iar Rachel Weisz e grozava.
Ideea cea mai pregnanta cu care am ramas dupa Agora: majoritatea/ agora nu are intotdeauna dreptate. Rareori, de fapt, se intampla asta.
Egiptul sfasiat intre proaspat crestinati, evrei si cei care credeau inca in vechii zei este un taram al violentei si persecutiilor de tot felul. Crestinismul nu s-a incetatenit prin dragoste sau pace. Atmosfera si spatiul sunt extraordinar redate, iar povestea este plina de straturi (istoric, umanist, filosofic, religios, al dramelor individuale ale eroilor) si foarte putin previzibila pentru cei care nu cunosc viata Hypatiei. Aceasta intrupeaza toate virtutile pe care le laudau vechii greci.
Scena distrugerii pergamentelor din Biblioteca din Alexandria e antologica, in filmoteca mea emotionala, iar Rachel Weisz e grozava.
Ideea cea mai pregnanta cu care am ramas dupa Agora: majoritatea/ agora nu are intotdeauna dreptate. Rareori, de fapt, se intampla asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)