Faces

In a Station of the Metro

The apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough. (Ezra Pound, 1913)

Vizual: Rene Magritte, Amantii, 1928.

Future Shorts de martie

Evenimentul va fi un tur de 360 de grade în timp şi spaţiu al scurt metrajelor de calitate: în program vor fi pelicule româneşti din perioada ‘70 – ‘90, dar şi filme foarte recente înscrise în competiţia locală Future Shorts. Printre acestea se află un scurt metraj pentru care Tudor Chirilă a fost deopotrivă scenarist şi actor, regizat de Andrei Sota, precum şi pelicula lui Matei Alexandru Mocanu, “Muzică de cameră”.

Nu vor lipsi nici filmele scurte “obişnuite” în cadrul festivalului Future Shorts, din colecţia internaţională: Germania, Spania, Australia, SUA, Japonia şi Marea Britanie sunt ţările care vor concura la compunerea unui amestec multicultural de cinematografie spumoasă.

După proiecţia filmelor, urmează concertul Khidja Clouds Society. Acesta reuneşte 6 artişti care cântă în premieră în această formulă: Rusu cu beats şi keys, Flore cu beats, scratches şi cuts, Electric Brother la bas, Vlaicu Golcea la keys şi Alexandru Anastasiu la vibrafon.

Surprizele de la afterparty, precum şi invitatii speciali ai evenimentului „Back to the Future Shorts” vor completa experienţa eclectică film - muzică.

Trecutul şi viitorul se întâlnesc vineri, 20 martie, de la 20.00 la Teatrul Naţional din Bucureşti, Galeriile ArtExpo.

Juno

Marilyn herself

Mai putin diva, mai mult femeie. Ultima sedinta foto a lui Marilyn Monroe, cand actrita avea 36 de ani.

Frost/Nixon

Filmul unui interviu-catharsis despre cea mai celebra demisie din istoria SUA, cea a presedintelui Nixon. Intriga psihologica sustinuta, foarte subtila dar puternica, cu intervievatorul Frost si intervievatul Nixon care mi-a amintit de ce spunea Milan Kundera (parca in "Insuportabila usuratate a fiintei") - cand "dialogam", incercam de fapt sa ne devoram reciproc, sa punem stapanire pe partenerul de discutie si sa-l acaparam cu fiinta noastra... O sa caut fragmentul cu pricina, ma bantuie de mai mult timp. :)

In Bruges

Despre acest film, numai de bine. :)

Contrast izbitor intre un oras cu iz medieval incredibil de frumos si uratenia oamenilor. Se pare insa ca incet-incet, orasul belgian ii converteste pe oamenii rai si ii face un pic mai buni. Sau... doar le scoate la suprafata simtul Onoarei.

Colin Farrell e pe cale sa se specializeze in roluri de infractor cu crize de constiinta (l-am vazut de curand in aceeasi ipostaza si in Visul Casandrei). Ce-i drept, e foarte credibil.

R. Martin McDonagh.

OSCAR 2009

1. CEL MAI BUN ACTOR IN ROL PRINCIPAL: Sean Penn ("Milk")
2. CEL MAI BUN ACTOR IN ROL SECUNDAR: Heath Ledger ("The Dark Knight")
3. CEA MAI BUNA ACTRITA IN ROL PRINCIPAL: Kate Winslet ("The Reader")
4. CEA MAI BUNA ACTRITA IN ROL SECUNDAR: Penelope Cruz (pentru rolul din "Vicky Cristina Barcelona")
5. CEL MAI BUN FILM DE ANIMATIE AL ANULUI: "WALL-E"
6. CEA MAI BUNA SCENOGRAFIE: “The Curious Case of Benjamin Button”
7. CEA MAI BUNA IMAGINE: "Slumdog Millionaire" (Anthony Dod Mantle)
8. CELE MAI BUNE COSTUME: "The Duchess" (Michael O'Connor)
9. CEL MAI BUN REGIZOR: Danny Boyle ("Slumdog Millionaire")
10. CEL MAI BUN DOCUMENTAR: "Man on Wire" (James Marsh, Simon Chinn)
11. CEL MAI BUN DOCUMENTAR DE SCURT-METRAJ: "Smile Pinki" (Megan Mylan)
12. CEL MAI BUN MONTAJ: “Slumdog Millionaire”
13. CEL MAI BUN FILM STRAIN AL ANULUI: "Departures" (Japonia)
14. CEL MAI BUN MACHIAJ: “The Curious Case of Benjamin Button"
15. CEA MAI BUNA COLOANA SONORA: "Slumdog Millionaire"
16. CEA MAI BUNA MELODIE ORIGINALĂ: "Jai Ho" (din filmul "Slumdog Millionaire")
17. CEL MAI BUN FILM AL ANULUI: "Slumdog Millionaire"
18. CEL MAI BUN SCURT METRAJ DE ANIMATIE: “La Maison en Petits Cubes" ( Kunio Katô)
19. CEL MAI BUN SUNET: “Slumdog Millionaire”
20. CEL MAI BUN MIXAJ SONOR: “The Dark Knight”
21. CELE MAI BUNE EFECTE SPECIALE: “The Curious Case of Benjamin Button”
22. CEL MAI BUN SCENARIU ADAPTAT: "Slumdog Millionaire"
23. CEL MAI BUN SCENARIU ORIGINAL: "Milk"
24. CEL MAI BUN SCURT METRAJ DE FICTIUNE: “Spielzeugland (Toyland)” (Jochen Alexander Freydank)

Visul Cassandrei

Cel mai prost Woody Allen pe care l-am vazut. Scenariu "de manual", lung si plictisitor. Pacat de distributie (Tom Wilkinson, Ewan McGregor, Colin Farrell).

Filme scurte, dar bune la FUTURE SHORTS

Cele trei săli de la Galeriile ArtExpo, Teatrul Naţional din Bucureşti, sunt rezervate sâmbătă de la 20.00, unei infuzii de scurt metraje excepţionale din întreaga lume.

...Premiate la Sundance, BAFTA şi Golden Palm.

Tema colecţiei: relaţia complicată şi mereu schimbătoare dintre dragoste şi sex.

La afterparty, atmosfera va fi intreţinută de Electric Brother.

Boy A

O poveste britanica intresanta despre o notiune pe care n-o luam niciodata in serios, pentru ca ni se pare "de lemn", REABILITARE.

Merita oamenii o alta sansa, atunci cand se reintorc din penitenta spasiti? Primul impuls e raspunsul DA, insa viata ne poate face sa ne purtam pe de-a-ndoaselea.

Cu Andrew Garfield (foto) si talentatul Peter Mullan.

Răsfăţatul Slumdog Millionaire

Cand personajul interpretat de Dev Patel castiga o suma fabuloasa la "Vrei sa fii miliardar", politia din Mumbai e convinsa ca a trisat. Suspiciunile sunt trezite de faptul ca adolescentul de 18 ani, Jamal Malik e orfan, fara scoala si cu o viata petrecuta intre gunoaie, la propriu.

Un film memorabil, care merita osanalele pe care i le aduce presa internationala si criticii. Nu cred totusi ca va persista in amintirea spectatorilor mai mult decat Orasul zeilor (film in acelasi registru, dar despre alta lume). Slumdog Millionaire este insa mult mai senin decat productia braziliana, iar asta nu poate fi decat un lucru bun. :)

Eu as trece mai degraba la minusuri constructia scenaristica rotunda, simetrica si ... perfecta. Prefer peliculele care (aparent) capata o viata proprie si se dezvolta ca un organism viu, total imprevizibil si epatant.

The Black Hole - scurt metraj

Lacomia omeneasca nu are margini. :)

Revolutionary Road

E greu sa te bucuri la un film atat de minunat daca nu te numeri printre putinii norocosi care au curajul sa aleaga viata pe care si-o doresc. Daca faci parte din categoria mult mai generoasa a oamenilor "normali", cei pentru care compromis este cuvantul de ordine, filmul te va intrista. E vorba, negresit, de cei pentru care intamplarile negative sunt intotdeauna din vina altora...

"Revolutionary Road" nu e despre personaje care schimba istoria, cum ai putea crede cand auzi titlul prima data. Dimpotriva. Titlul este exact opusul tâlcului filmului. Dar cinefilii cu instincte ascutite inteleg lucrul asta de la primele cadre. Ceea ce nu-l face un film previzibil, ba dimpotriva.

Kate Winslet si Leonardo di Caprio, un cuplu cinematografic "rodat", reusesc o performanta din ce in ce mai rara, mai ales printre filmele de la Hollywood: sa te tina "acolo", intr-o poveste aparent banala, despre un cuplu care rateaza. Ca atatea altele, nu-i asa?

Momentul in care cei doi soti iau micul dejun, dupa ce cu o seara inainte aproape ca si-au scos ochii, la propriu, te pacaleste. Crezi pentru cateva clipe ca relatia lor va continua, casnicia va merge mai departe si, ca orice casnicie, nu trebuie sa fie si fericita. E de ajuns ca exista. E doar o confirmare a faptului ca esti "la locul tau". Este momentul-cheie al filmului, si cred ca ar putea fi dat ca exemplu de "punct culminant" in naratiunea cinematografica.

Dar, cum spuneam, nu e decat o pacaleala. Fiecare dintre noi crede despre sine sau despre cuplul in care se afla ca e "mare lucru", ca nu mai e nimeni la fel de bun/frumos/destept si ca n-o sa ajunga niciodata ca tata, mama sau ca sefu'. Adica "everyday people".

Regia: Sam Mendes. Scenariul: Justin Haythe, dupa un roman de Richard Yates.

Update: Aseara, Kate a luat BAFTA pentru The Reader, dupa ce fusese nominalizata de doua ori la aceeasi categorie, pentru rolurile din The Reader si Revolutionary Road.

Mai scump nu inseamna mai bun. Negru pe alb

Din studiul "World Film Market Trends" realizat de Marche du Film.

John Lennon e aici

I meet the Warlus
In anul 1969, un fanatic Beatles de 14 ani pe nume Jerry Levitan, inarmat cu un stramos al reportofonului, a dat buzna in camera de hotel a lui John Lennon din Toronto si l-a convins sa-i acorde un interviu despre pace. 38 de ani mai tarziu, Jerry a produs un film despre acea intalnire.

Folosind inregistrarea originala ca soundtrack, regizorul Josh Raskin a construit o poveste vizuala care romanteaza cu nostalgie fiecare cuvant al lui Lennon intr-o cascada de animatie inteligenta si densa. Raskin imbina desenele geniale ale lui James Braithwaite cu ilustratia digitala a lui Alex Kurina, iar rezultatul este un tribut patrunzator si un mesaj care va rezista anilor.

Poate fi vazut pe ecran mare la Future Shorts.:)

NUNTA MUTA, primul film al lui Malaele regizorul

O fabula bogata, foarte comica, dar in fond foarte trista este Nunta muta. Malaele se joaca cu noi de-a rasu' plansu' in acest film de debut in calitate de regizor si ne da putin peste cap asteptarile pe care le avem de la un film romanesc despre trecut.
Povestea uimitoare pleaca se pare de la o istorie reala petrecuta prin 1953, intr-un sat romanesc nici mai bogat nici mai frumos decat altele. Oamenilor li se impune un doliu cel putin ciudat din cauza mortii iubitului tavaras Stalin. Trebuie sa faca nunta pe muteste.

Umor negru, scene de un comic nebun si pantomima asa cum n-am mai vazut niciodata se combina pentru a ne spune o istorie tragica si perena. Nuntasii nu rezista interdictiei, iar barbatii sunt deportati pentru totdeauna. Satul se transforma intr-un taram al vaduvelor. Ani mai tarziu, cinismul unei echipe de televiziune care intelege tot dar nu simte nimic readuce "cazul" in lumina cruda a reflectoarelor.

O alta perspectiva vis-a-vis de trecutul comunist care la Malaele e total diferita fata de ce ne-a aratat Mungiu (4,3,2), Porumboiu (A fost sau n-a fost), Radu Munntean (Hartia va fi albastra) sau Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii).

O alta perspectiva si fata de mijloacele celei de-a saptea arte - Malaele le-a inlocuit de fapt (cel putin in privinta jocului actorilor) cu cele foarte teatrale, ceea ce nu-i neaparat un lucru bun...

The Wackness

E ciudat cum incepe acest film intr-o gama minora, banala si putin credibila, de aproape iti vine sa fugi din sala. Psihologul care cumpara droguri de la colegul de clasa al fiicei lui vitrege si ii ofera in schimb oaresce consultatii la limita tacanelii.

Pe parcurs insa parca "se coace" regizorul Jonathan Levine si ii duce pe cei trei actori principali exact unde trebuie pentru a ne spulbera orice urma de rezerva si de circumspectie.

Ben Kingsley e exceptional in rolul blazatului Dr. Jeffrey Squires, aflat in prag de sinucidere, iar de Josh Peck cu siguranta o sa mai auzim multe lucruri bune... Si Olivia Thirlby, aflata nu chiar la debutul carierei, face o reprezentatie precisa si complexa.

Sarcasmul si finetea observatiei psihologice ne fac sa-l iertam pe regizor pentru cateva scapari scenaristice, destul de trase de par - usurinta cu care un tip ca Luke facea drog dealing sau relatia slab conturata intre doctor si sotia lui...

Totul se petrece in New Yorkul anilor 90, pe ritmuri de rap.

The Curious Case of Benjamin Button

Si daca ciudatii din viata noastra ar fi adevaratii oamenii normali? Si daca timpul ar fi pe dos? Ar avea la fel de putina rabdare cu noi? Iar iubirile noastre ar ajunge la fel de mici dupa ani? Un scenariu marca Eric Roth, care incepe sa se auto-copieze vizibil... Am regasit o seama de stari si de intrebari pe care le-am avut si cand am vazut Forrest Gump, scris de acelasi scenarist.

Hulit de unii, numit "ciudat" si ridicat in slavi de altii, filmul iti ramane in minte cel putin pentru machiaj & decoruri.

David Fincher a mizat pe o intalnire castigatoare - Brad Pitt si Cate Blanchett (Babel).

Vicky Cristina Barcelona

O portie de relatii complicate si savuroase marca Woody Allen. Vad ca pasiunea maestrului pentru Scarlett Johansson e constanta. Are si de ce...! Dar, in aceasta pelicula, Scarlett e de departe "ecranata" de Penelope.

Bonus: imagini ca-n filme cu Barcelona! :)

Seven Pounds

Un om care face fapte bune. E greu sa spui mai multe despre ce se intampla in acest film fara sa dezvalui intriga foarte bine construita de Gabriele Muccino (care a lucrat cu Will Smith si la The pursuit of Happiness).

Seven Pounds ar fi o pelicula prea patetica daca nu ar avea un mesaj insinuant si emotionant despre binele pe care ar trebui sa-l lasam in urma noastra.