Asasinarea lui Jesse James (2007, r. Andrew Dominik) nu este un film plin de locuri comune despre unul dintre haiducii de soi ai Americii. Este un film meditativ, cu cadre lungi, uneori fara cuvinte, insotit numai de insinuanta muzica a lui Nick Cave. Dar ce cauta astfel de momente in povestea legendarului facator de rele?
Desi incepe cu un clasic jaf asupra unui tren, povestea "deviaza" in altceva, si anume in filmul retragerii spre moarte a celebrului bandit. Pelicula nu prezinta o insiruire de fapte care sa duca fatalmente la uciderea lui Jesse, ci o insiruire de infruntari intre eroul cu privirea taioasa si propria constiinta, pe de o parte, si erou cu banda sa pe de alta. Peisajele introspective angoasante se suprapun peste cele fizice, de o inmarmuritoare frumusete.
Este o antiepopee cu suflu contemporan despre felul in care Jesse James simte tradarea camarazilor si actioneaza. Nu prin comiterea de alte jafuri, ci printr-un atac lent, torturant, obsedant si fatal asupra fostilor "frati de sange". Propria sa moarte in schimb este una eliberatoare, pe care o simte si o lasa sa se apropie. Premonitia propriei morti aminteste de viziunea Adei Monroe, personajul interpretat de Nicole Kidman in
Cold Mountain (r. Anthony Mingella).
Regizorul Andrew Dominik pare sa stie foarte bine cum sa creeze si sa sustina asteptarea anuntata in titlu. Brad Pitt, din ce in ce mai matur, cu o tehnica din ce in ce mai subtila, face inca o data dovada faptului ca este mult mai mult decat baiatul frumos al Hollywoodului.
Dupa genericul final, ne dainuie in minte cantecul ramas in folclorul de peste Atlantic, asemanator intrucatva baladelor tragico-ironice din folclorul mahalalei autohtone:
Jesse James was a lad that killed many a man,
He robbed the Glendale train,
He stole from the rich and he gave to the poor,
He'd a hand and a heart and a brain.
Well it was Robert Ford, that dirty little coward,
I wonder how he feel,
For he ate of Jesse's bread and he slept in Jesse's bed,
And he laid poor Jesse in his grave.
Well Jesse had a wife to mourn for his life
Three children now they were brave
Well that dirty little coward that shot Mr. Howard
He laid poor Jesse in his grave
Jesse was a man, a friend to the poor,
He'd never rob a mother or a child
There never was a man with the law in his hand
That could take Jesse James alive
It was on a Saturday night and the moon was shining bright,
They robbed the Glendale train,
And people they did say o'er many miles away
It was those outlaws, they're Frank and Jesse James...
Cititi mai multe
aici, merita!
Un om care face fapte bune. E greu sa spui mai multe despre ce se intampla in acest film fara sa dezvalui intriga foarte bine construita de Gabriele Muccino (care a lucrat cu Will Smith si la The pursuit of Happiness).
Vazut a doua oara, la un interval de 3-4 luni. Nu stiu cum se face, dar l-am redescoperit pe Ian McEwan in pliurile peliculei fara sa fi citit romanul (il stiam insa pe McEwan din "Amsterdam", "Prima iubire", "Pe plaja Chesil", "Gradina de ciment"...)
Ilar personajul creat de Brad Pitt! O comedie nici mai buna, nici mai slaba decat altele marca FRATII COEN.
Numai femeie sa nu fi fost in secolul 18...! E buna noua Winona Rider a Hollywoodului, dar parca nu incape comparatie intre performanta ei (Keirei Knightley) si a lui Ralph Fiennes!
Un restaurant in Soho, Londra. 4 femei care muncesc in acest loc, cu totul diferit fata de cel la care au visat si pentru care s-au pregatit toata viata, practic si emotional. 
Inca un film sumbru, in care ni se spune (in stilul fratilor Coen, e-adevarat!) ca lumea nu mai poate fi salvata. Banii sunt sinonimi cu Diavolul, iar acesta arata, in versiune contemporana, exact ca personajul intruchipat de Javier Bardem. 
