Experimental deprimant, dar excelent, despre singuratate, esec si moarte. O "comedie" trista care te bantuie mult timp, dar te face sa vrei sa-l revezi, caci e plin de detalii care par ca-ti scapa la prima interactiune. Un fel de Orele , dar mai underground si cu multa meta-arta. 
Unul dintre cele mai bune filme romanesti vazute de la 4,3,2 incoace. 
O distributie mare pentru un esec si mai mare, cel putin prin comparatie cu Chicago.
The door bell rings twice, hysterically. I wake-up annoyed and I look at my watch - it’s 6.30 a.m. I open the door and, instead of a real and, let me say, endangered person, I find a sealed envelope with a funny message: This is the first day of the rest of your life. I open the envelope in haste, even if my mind is crowded with thousands of somber possibilities… 
Filmul lui Alejandro Amenabar (productie 2009) spune povestea emotionanta a Hypatiei, o filozoafa, matematiciana si astonoma cunoscuta in Alexandria anilor 350 anno domini. 
O idee pitoreasca de documentar, nedusa pana la capat la nivel de continut. Cadre sculpturale si cu o lumina minunata, insa nu m-a convins deloc structura povestii si nici ceea ce spune. Acel "dincolo de cuvinte" exista, insa este nivelul doi, care, in mod paradoxal, se auto-defineste in ciuda faptului ca nivelul unu - ceea ce se spune de fapt - e precar. 
Vineri, 16 aprilie, de la 21.30, la Cinema Scala, ShortsUP este invitat la NexT cu un program de scurtmetraje numai bune de visat: MASINARIA DE VISE. Fantezii, filme SF sau comedii negre, filmele ShortsUP vor fi o radiografie a viselor, fie ele idilice sau de cosmar. 
"In Antichrist, Lars von Trier ne prezinta o confruntare feroce, sangeroasa, la propriu, intre un barbat si o femeie care tocmai si-au pierdut copilul. Sau, mai exact (avand in vedere ca nici el, nici ea nu poarta nume, ca sunt singurele personaje din film si ca se retrag intr-o casa din padure, loc caruia ii spun Edenul), confruntarea dintre Barbat si Femeie: ambitiei lui arogante de a controla totul prin ratiune i se opun energiile ei profunde, irationale, "vrajitoresti". Totul pe fundalul unei naturi paradisiace doar in aparenta, in realitate cruda si bezmetica." Zice Andrei Gorzo, perfect de acord si nimic de adaugat. 
Vineri seara, Carlos Saura a fost la Bucuresti, la Elvira Popescu. Am prins proiectia de gala si speechul regizorului, care a prezentat Io, Don Giovanni. Un film foarte teatral despre triunghiul Lorenzo del Ponte (libretistul lui Mozart la opera Don Giovanni), Giacomo Casanova si Mozart insusi. Povestea incepe cu izgonirea lui Lorenzo din Venetia de catre inchizitie; ajuns la Viena, incepe aventura nasterii celebrei opere. Filmul are o atmosfera asumat-livresca, iar o parte din decoruri sunt de fapt fotografii, foarte inteligent asezate in constructia cadrelor. 
Am revazut Apartamentul lui Billy Wilder, uitasem ce satira inteligenta si nemiloasa la adresa corporatiilor este. Constructie scenaristica perfecta, un ritm extraordinar al actiunii si dialogurilor, best of de realism hollywoodian. Delicatesa.
Federico Fellini: "Tata voia sa ma faca inginer, iar mama episcop, dar eu sunt foarte multumit ca am reusit sa devin un adjectiv."
