Cel mai bun film: "Atonement"; "Juno"; "Michael Clayton"; "No Country for Old Men"; "There Will Be Blood".
Cel mai bun regizor: "The Diving Bell and the Butterfly" - Julian Schnabel; "Juno" - Jason Reitman; "Michael Clayton" - Tony Gilroy; "No Country for Old Men" - Joel Coen si Ethan Coen; "There Will Be Blood" - Paul Thomas Anderson.
Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis - "There Will Be Blood"; George Clooney - "Michael Clayton"; Johnny Depp - "Sweeney Todd The Demon Barber of Fleet Street"; Tommy Lee Jones - "In the Valley of Elah"; Viggo Mortensen - "Eastern Promises".
Cel mai bun scenariu original: "Juno"; "Lars and the Real Girl"; "Michael Clayton"; "Ratatouille"; "The Savages".
Cel mai bun documentar: "No End in Sight"; "Operation Homecoming: Writing the Wartime Experience"; "Sicko"; "Taxi to the Dark Side"; "War/Dance".
Cel mai bun documentar - scurtmetraj: "Freeheld"; "La Corona"; "Salim Baba"; "Sari's Mother".
Cea mai bună coloană sonoră: "Atonement"; "The Kite Runner"; "Michael Clayton"; "Ratatouille"; "3:10 to Yuma".
Cea mai bună imagine: "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford"; "Atonement"; "The Diving Bell and the Butterfly"; "No Country for Old Men"; "There Will Be Blood".
Cel mai bun film străin: "Beaufort" ( Israel ); "The Counterfeiters" ( Austria ); "Katyn" ( Polonia ); "Mongol" ( Kazakhstan ); "12" ( Rusia ).
Cel mai bun montaj: "The Bourne Ultimatum"; "The Diving Bell and the Butterfly"; "Into the Wild"; "No Country for Old Men"; "There Will Be Blood".
Cea mai bună actriţă în rol principal: Cate Blanchett - "Elizabeth: The Golden Age"; Julie Christie - "Away from Her"; Marion Cotillard - "La Vie en Rose"; Laura Linney - "The Savages"; Ellen Page - "Juno".
Cel mai bun scenariu adaptat: "Atonement"; "Away from Her"; "The Diving Bell and the Butterfly"; "No Country for Old Men"; "There Will Be Blood".
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Cate Blanchett - "I'm Not There"; Ruby Dee - "American Gangster"; Saoirse Ronan - "Atonement"; Amy Ryan - "Gone Baby Gone"; Tilda Swinton - "Michael Clayton".
Cel mai bun scurtmetraj: "At Night"; "Il Supplente (The Substitute)"; "Le Mozart des Pickpockets"; "Tanghi Argentini"; "The Tonto Woman".
Cel mai bun actor in rol secundar: Casey Affleck - "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford"; Javier Bardem - "No Country for Old Men"; Philip Seymour Hoffman - "Charlie Wilson's War"; Hal Holbrook - "Into the Wild"; Tom Wilkinson - "Michael Clayton".
Cea mai bună regie artistică: "American Gangster"; "Atonement", "The Golden Compass"; "Sweeney Todd The Demon Barber of Fleet Street"; "There Will Be Blood".
Cele mai bune costume: "Across the Universe"; "Atonement"; "Elizabeth: The Golden Age"; "La Vie en Rose"; "Sweeney Todd The Demon Barber of Fleet Street".
Cel mai bun film de animaţie: "Persepolis"; "Ratatouille"; "Surf's Up".
Mai multe despre a 80-a editie a premiilor Oscar cititi aici.
25 februarie 2008
23 februarie 2008
Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford

Asasinarea lui Jesse James (2007, r. Andrew Dominik) nu este un film plin de locuri comune despre unul dintre haiducii de soi ai Americii. Este un film meditativ, cu cadre lungi, uneori fara cuvinte, insotit numai de insinuanta muzica a lui Nick Cave. Dar ce cauta astfel de momente in povestea legendarului facator de rele?
Desi incepe cu un clasic jaf asupra unui tren, povestea "deviaza" in altceva, si anume in filmul retragerii spre moarte a celebrului bandit. Pelicula nu prezinta o insiruire de fapte care sa duca fatalmente la uciderea lui Jesse, ci o insiruire de infruntari intre eroul cu privirea taioasa si propria constiinta, pe de o parte, si erou cu banda sa pe de alta. Peisajele introspective angoasante se suprapun peste cele fizice, de o inmarmuritoare frumusete.
Este o antiepopee cu suflu contemporan despre felul in care Jesse James simte tradarea camarazilor si actioneaza. Nu prin comiterea de alte jafuri, ci printr-un atac lent, torturant, obsedant si fatal asupra fostilor "frati de sange". Propria sa moarte in schimb este una eliberatoare, pe care o simte si o lasa sa se apropie. Premonitia propriei morti aminteste de viziunea Adei Monroe, personajul interpretat de Nicole Kidman in Cold Mountain (r. Anthony Mingella).
Regizorul Andrew Dominik pare sa stie foarte bine cum sa creeze si sa sustina asteptarea anuntata in titlu. Brad Pitt, din ce in ce mai matur, cu o tehnica din ce in ce mai subtila, face inca o data dovada faptului ca este mult mai mult decat baiatul frumos al Hollywoodului.
Dupa genericul final, ne dainuie in minte cantecul ramas in folclorul de peste Atlantic, asemanator intrucatva baladelor tragico-ironice din folclorul mahalalei autohtone:
Jesse James was a lad that killed many a man,
He robbed the Glendale train,
He stole from the rich and he gave to the poor,
He'd a hand and a heart and a brain.
Well it was Robert Ford, that dirty little coward,
I wonder how he feel,
For he ate of Jesse's bread and he slept in Jesse's bed,
And he laid poor Jesse in his grave.
Well Jesse had a wife to mourn for his life
Three children now they were brave
Well that dirty little coward that shot Mr. Howard
He laid poor Jesse in his grave
Jesse was a man, a friend to the poor,
He'd never rob a mother or a child
There never was a man with the law in his hand
That could take Jesse James alive
It was on a Saturday night and the moon was shining bright,
They robbed the Glendale train,
And people they did say o'er many miles away
It was those outlaws, they're Frank and Jesse James...
Cititi mai multe aici, merita!
22 februarie 2008
Wimbledon
18 februarie 2008
6 august 2007
Das Leben der Anderen

Si securistii sunt oameni, s-ar putea spune, amar-ironic, in urma vizionarii acestui film cu o poveste incredibila. In isteria dosarelor, care a absorbit (aproape degeaba!) si Romania o vreme, nu mai putem vedea adevarul de clisee. Vietile reale ale celor care au trait lucid in comunism, ale celor care au trait deci cosmarul, nu au fost nici bune nici rele. Oamenii nu s-au impartit in eroi si anti-eroi, ci "s-au supus vremurilor", facand compromisuri pentru a-si continua viata.
Filmul "The life of others" scoate la lumina relatia sinuoasa, complicata si profund umana dintre un scriitor urmarit si ofiterul Stasi care ii urmarea orice miscare. Trebuie vazut pentru ca atunci cand ne pierdem in replici "clasicizate" precum "securistii care au facut politie politica trebuie scosi la lumina, etichetati, atent condamnati si pe veci inlaturati"... sa ne mai gandim o data.
Scenariul (magistral!) mi-a amintit de ce spunea Ticu Dumitrescu de la CNSAS intr-o emisiune TV - cum reactionezi cand te afli in fata unui om care plange si isi cere iertare si pe care trebuie sa-l condamni, cu probe de netagaduit, pt. politie politica?
4 august 2007
Destin absurd
California Dreaming
Sentimentul pregnant cu care am ramas dupa primul si ultimul lungmetraj al lui Cristian Nemescu este un loc comun de care uit adesea - destinul e absurd. Filmul nu e insa comun deloc, dimpotriva. Vibreaza de originalitate si de forta epica.
Personajul interpretat de Razvan Vasilescu, un sef de gara dintr-o localitate de undeva din centrul tarii, "unde se indoaie harta", este ilustrarea perfecta a (aproape) truismului de mai sus. Familia sa a trait drama "asteptarii americanilor" in cel de-al doilea razboi mondial. Iar atunci cand trenul NATO tranziteaza fara acte gara de care e responsabil, personajul face tot ce-i sta in puteri pentru a-i opri pe "promotorii" libertatii individuale si globale. Doiaru nu se dueleaza in vorbe sau in arme cu americanii si nici nu tine un discurs in care sa-si povesteasca cu patos si elocinta drama personala. Dimpotriva, isi duce mai departe existenta marunta, cu tot cu gainariile pe care i le "permite" functia. Toate bune si senine, ai putea chiar crede ca seful garii are multe in comun cu Pristanda al lui Caragiale. Cu toate acestea, la finalul peliculei nu poti rade - nici macar amar...
Nu mai este nevoie de aprecierile mele superlative la adresa lui Armand Assante. Nu ma pot abtine insa sa nu ii remarc pe Maria Dinulescu si pe Andi Vasluianu.
Eroii din savurosul "Californis Dreaming" sunt nesfarsiti, iar visurile si temerile lor nu sunt nici explicite si nici explicabile pana la final. Niciunul nu e bun sau rau.
Sentimentul pregnant cu care am ramas dupa primul si ultimul lungmetraj al lui Cristian Nemescu este un loc comun de care uit adesea - destinul e absurd. Filmul nu e insa comun deloc, dimpotriva. Vibreaza de originalitate si de forta epica.
Personajul interpretat de Razvan Vasilescu, un sef de gara dintr-o localitate de undeva din centrul tarii, "unde se indoaie harta", este ilustrarea perfecta a (aproape) truismului de mai sus. Familia sa a trait drama "asteptarii americanilor" in cel de-al doilea razboi mondial. Iar atunci cand trenul NATO tranziteaza fara acte gara de care e responsabil, personajul face tot ce-i sta in puteri pentru a-i opri pe "promotorii" libertatii individuale si globale. Doiaru nu se dueleaza in vorbe sau in arme cu americanii si nici nu tine un discurs in care sa-si povesteasca cu patos si elocinta drama personala. Dimpotriva, isi duce mai departe existenta marunta, cu tot cu gainariile pe care i le "permite" functia. Toate bune si senine, ai putea chiar crede ca seful garii are multe in comun cu Pristanda al lui Caragiale. Cu toate acestea, la finalul peliculei nu poti rade - nici macar amar...
Nu mai este nevoie de aprecierile mele superlative la adresa lui Armand Assante. Nu ma pot abtine insa sa nu ii remarc pe Maria Dinulescu si pe Andi Vasluianu.
Eroii din savurosul "Californis Dreaming" sunt nesfarsiti, iar visurile si temerile lor nu sunt nici explicite si nici explicabile pana la final. Niciunul nu e bun sau rau.
3 mai 2007
Parfumul, povestea unei crime
Nu am citit cartea, dar filmul este lipsit de logica - ce vrea sa ne spuna regizorul pana la urma despre personajul principal, ca este un fel de Iisus al orgiilor? Un Iisus care nu poate sa iubeasca... Nu este nici macar un frate de-al Necuratului - atunci ce vrea sa fie?
Realizarea depaseste media, iar pana la un punct mi s-a parut o poveste originala si expresiva despre un creator care "distileaza" pentru a-si naste opera, dar in a doua parte, filmul dezamageste. Se transforma in entertainment de duzina despre un criminal in serie. Cred ca, lipsit de logica, ar fi putut compensa prin ironie si umor negru, dar nu se intampla asta.
Coproductie, 2006, r. Tom Tykwer, dupa romanul lui Patrick Suskind.
Realizarea depaseste media, iar pana la un punct mi s-a parut o poveste originala si expresiva despre un creator care "distileaza" pentru a-si naste opera, dar in a doua parte, filmul dezamageste. Se transforma in entertainment de duzina despre un criminal in serie. Cred ca, lipsit de logica, ar fi putut compensa prin ironie si umor negru, dar nu se intampla asta.
Coproductie, 2006, r. Tom Tykwer, dupa romanul lui Patrick Suskind.
Valul pictat
"Valul pictat" - un film fara intrigi artificiale si linii ingrosate. Distributie exceptionala - Edward Norton si Naomi Watts, in regia lui John Curran.
Mi-a amintit de "Pacientul englez", dar l-a intrecut in topul personal, cred ca si datorita faptului ca ecranizeaza cu brio romanul lui W. Somerset Maugham.
Mi-a amintit de "Pacientul englez", dar l-a intrecut in topul personal, cred ca si datorita faptului ca ecranizeaza cu brio romanul lui W. Somerset Maugham.
28 aprilie 2007
Pai da!
Radem la filmele lui Mr. Bean ca sa nu uitam sa facem haz de noi insine, e de-a dreptul periculos sa ne luam in serios tot timpul! Un film care place mai ales copiilor...
Vacanta D-lui Bean (Mr. Bean`s Holiday), Marea Britanie, 2007.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

