O fabula bogata, foarte comica, dar in fond foarte trista este Nunta muta. Malaele se joaca cu noi de-a rasu' plansu' in acest film de debut in calitate de regizor si ne da putin peste cap asteptarile pe care le avem de la un film romanesc despre trecut. Povestea uimitoare pleaca se pare de la o istorie reala petrecuta prin 1953, intr-un sat romanesc nici mai bogat nici mai frumos decat altele. Oamenilor li se impune un doliu cel putin ciudat din cauza mortii iubitului tavaras Stalin. Trebuie sa faca nunta pe muteste.
Umor negru, scene de un comic nebun si pantomima asa cum n-am mai vazut niciodata se combina pentru a ne spune o istorie tragica si perena. Nuntasii nu rezista interdictiei, iar barbatii sunt deportati pentru totdeauna. Satul se transforma intr-un taram al vaduvelor. Ani mai tarziu, cinismul unei echipe de televiziune care intelege tot dar nu simte nimic readuce "cazul" in lumina cruda a reflectoarelor.
O alta perspectiva vis-a-vis de trecutul comunist care la Malaele e total diferita fata de ce ne-a aratat Mungiu (4,3,2), Porumboiu (A fost sau n-a fost), Radu Munntean (Hartia va fi albastra) sau Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii).
O alta perspectiva si fata de mijloacele celei de-a saptea arte - Malaele le-a inlocuit de fapt (cel putin in privinta jocului actorilor) cu cele foarte teatrale, ceea ce nu-i neaparat un lucru bun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu