22 aprilie 2008

Un ceai in Sahara

Vreau sa-mi amintesc acest film. Mi-am propus sa-l pastrez in mine mai mult, cat de mult pot. Cate filme, carti sau oameni merita pastrati in amintire, ca intr-o cutie veche, din lemn, in care tii scrisorile de dragoste de la iubirile din liceu? Eu nu am o astfel de cutie, dar acum simt nevoia s-o inventez. Incep sa uit parti din trecut, pe care numai mirosuri, locuri sau muzici intamplatoare le retrezesc, si atunci doar pe jumatate. Poate e momentul potrivit, acum ca ma apropii de 30 de ani, sa fac niste... sedinte de psihanaliza :) care sa-mi reumple cutia cu amintiri "de pastrat". N-o voi ascunde in pod, o s-o las la indemana, pana la sfarsit.

Refuz sa-l uit, vreau sa-l tin minte macar pentru tulburatorul final, in care naratorul spune cam asa:

"Pentru ca nu stim cand murim, ne gandim la viata ca la o fantana inepuizabila, insa toate lucrurile se petrec de un numar finit de ori, un numar foarte mic, daca stai sa te gandesti mai serios. De cate ori iti vei mai aminti o anumita dupa-amiaza din copilarie, o dupa-amiaza speciala, care este parte din fiinta ta profunda in asemenea masura, incat nu ti-ai putea imagina existenta fara ea? Poate de patru-cinci ori, poate ca si mai putin. De cate ori vei mai privi luna urcand pe cer? Poate ca de vreo douazeci de ori. Cu toate astea, totul pare nemarginit."

Un ceai in Sahara nu e totusi un film ultra-poetic sau artificial. Umorul, ironia si actiunea pigmenteaza acest road movie despre doi artisti cam plictisiti de viata care pleaca in Africa, in cautarea salvarii. Ea a scris la un moment dat o piesa de teatru, iar el este (sau a fost) compozitor. Sunt insotiti de al treilea american, care "se ocupa cu petreceri" si e indragostit de sotia primului. Iata un fragment de conversatie intre cei doi soti, in momentul in care Port (interpretat de Malkovich) incepe sa povesteasca un vis din noaptea precedenta:

Kit Moresby: Other people's dreams are so dull.
Port Moresby: Kit has days when everything in the world is merely a sign for something else. A white Mercedes can't just simply be a white Mercedes. It must have a secret meaning about the whole of life. Everything is an omen. Nothing can just be what it is.

Un film din 1990 de Bernardo Bertolucci. Titlu original: The Sheltering Sky. Cu: Debra Winger, John Malkovich, Campbell Scott.

8 aprilie 2008

Festivalul NEXT

Am ajuns, azi, pe la 17.00, la Cinemateca Eforie unde se proiecteaza scurtmetrajele de la NEXT.

Nu am prins decat un film si jumatate, pentru ca la 18.00 incepea partea cu jurizare, iar bucurestenii (studenti, cam 90%) s-au inghesuit mai ceva ca la ratia de pe vremuri. Ma bucura mult lucrul asta si cred sincer ca printre ei se afla adevaratul viitor al tarii noastre prapadite. Poate ca ei vor refuza sa mai fie generatie de sacrificiu...

Am plecat, pentru ca ne aflam pe locurile ce urmau a fi ocupate de juriu, dar se anunta o atmosfera urban-cultural-hippie-cool. Lumea aplauda la intrarea rollului final. Jos palaria, cred ca si lui Nemescu si lui Toncu le-ar fi placut.

Pe 13 aprilie, la Muzeul Taranului Roman, premiatele si alte surprize.

Era un om linistit


Un film american ce ar fi ramas un B movie daca nu ar fi fost complet imprevizibil si daca nu ar fi spus, ingenuu, cateva adevaruri foarte actuale: oamenii nu sunt facuti pentru a trai doar inchisi in birouri, oricare dintre noi poate claca in fata micilor rautati zilnice si in fata rutinei, dragostea este de multe ori (gresit) confundata cu necesitatea.

O comedie neagra cu Christian Slater. Muzica perfecta pentru intentia regizorului si ritm sustinut. De vazut, oricum. Mi-au placut cel mai mult scenele (2 la numar) in care nebunul companiei isi da seama ca nu e nici pe departe singurul. :)