9 februarie 2009

Revolutionary Road

E greu sa te bucuri la un film atat de minunat daca nu te numeri printre putinii norocosi care au curajul sa aleaga viata pe care si-o doresc. Daca faci parte din categoria mult mai generoasa a oamenilor "normali", cei pentru care compromis este cuvantul de ordine, filmul te va intrista. E vorba, negresit, de cei pentru care intamplarile negative sunt intotdeauna din vina altora...

"Revolutionary Road" nu e despre personaje care schimba istoria, cum ai putea crede cand auzi titlul prima data. Dimpotriva. Titlul este exact opusul tâlcului filmului. Dar cinefilii cu instincte ascutite inteleg lucrul asta de la primele cadre. Ceea ce nu-l face un film previzibil, ba dimpotriva.

Kate Winslet si Leonardo di Caprio, un cuplu cinematografic "rodat", reusesc o performanta din ce in ce mai rara, mai ales printre filmele de la Hollywood: sa te tina "acolo", intr-o poveste aparent banala, despre un cuplu care rateaza. Ca atatea altele, nu-i asa?

Momentul in care cei doi soti iau micul dejun, dupa ce cu o seara inainte aproape ca si-au scos ochii, la propriu, te pacaleste. Crezi pentru cateva clipe ca relatia lor va continua, casnicia va merge mai departe si, ca orice casnicie, nu trebuie sa fie si fericita. E de ajuns ca exista. E doar o confirmare a faptului ca esti "la locul tau". Este momentul-cheie al filmului, si cred ca ar putea fi dat ca exemplu de "punct culminant" in naratiunea cinematografica.

Dar, cum spuneam, nu e decat o pacaleala. Fiecare dintre noi crede despre sine sau despre cuplul in care se afla ca e "mare lucru", ca nu mai e nimeni la fel de bun/frumos/destept si ca n-o sa ajunga niciodata ca tata, mama sau ca sefu'. Adica "everyday people".

Regia: Sam Mendes. Scenariul: Justin Haythe, dupa un roman de Richard Yates.

Update: Aseara, Kate a luat BAFTA pentru The Reader, dupa ce fusese nominalizata de doua ori la aceeasi categorie, pentru rolurile din The Reader si Revolutionary Road.

Niciun comentariu: