Cea mai pregnanta "amintire" cu care voi ramane: bucuria ca am lansat acest proiect impreuna cu un mare regizor, cu un om extraordinar de generos si de implicat in tot ce face.
N-as vrea sa uit nici:
- Cum incerca Razvan sa le explice celor de la SPP ca o sa avem actori-militieni la intrare care vor vorbi la megafon, vor imparti stegulete rosii si "vor agita spiritele". Cum adica vor agita spiritele!? :))
- Cum au inceput voluntarii nostri zelosi si isteti sa vorbeasca intre ei perfect pe limba de lemn a comunismului, chiar daca cei mai multi dintre ei nu erau nascuti la Revolutie.
- Cum au sarit colegele de la Tabu & F5 sotronul si elasticul in sala de marmura a Casei Poporului (Cristina, Sanzaiana, Nusa, Anca). Le multumesc pt efort! :)
- Cum a facut rost Igu de proiector pentru party in mai putin de o ora.
- Cum am stat in fata la MNAC asteptand sa-l "plasez" pe Cristian Mungiu in ARO-ul cu girofar si pe Viorel Comanici in Dacia "de epoca", in timp ce oamenii de la coada asteptau ceva, dar nu stiau inca ce...
- Cum se amuzau spectatorii ca la bar ca avem cornulete de casa in cornete de ziar.
- Cum a fixat George, in timpul filmului, o cortina pe unul dintre geamurile de la MNAC - a oprit astfel o fasie de lumina ce cadea pe ecran.
- Cum a vorbit Cristian Mungiu cu cei de la TVR Cultural iar in spate corul de pionieri repeta cu sarg. Fundal perfect!
- Cum au aplaudat vreo 800 de oameni, minute in sir, la sfarsit, pe ritmul piesei de pe genericul final. Ca la teatru cand ies actorii la rampa.
- Cum am devenit o echipa mai puternica si putin mai inteleapta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu