20 mai 2010

Agora

Filmul lui Alejandro Amenabar (productie 2009) spune povestea emotionanta a Hypatiei, o filozoafa, matematiciana si astonoma cunoscuta in Alexandria anilor 350 anno domini.

Egiptul sfasiat intre proaspat crestinati, evrei si cei care credeau inca in vechii zei este un taram al violentei si persecutiilor de tot felul. Crestinismul nu s-a incetatenit prin dragoste sau pace. Atmosfera si spatiul sunt extraordinar redate, iar povestea este plina de straturi (istoric, umanist, filosofic, religios, al dramelor individuale ale eroilor) si foarte putin previzibila pentru cei care nu cunosc viata Hypatiei. Aceasta intrupeaza toate virtutile pe care le laudau vechii greci.

Scena distrugerii pergamentelor din Biblioteca din Alexandria e antologica, in filmoteca mea emotionala, iar Rachel Weisz e grozava.

Ideea cea mai pregnanta cu care am ramas dupa Agora: majoritatea/ agora nu are intotdeauna dreptate. Rareori, de fapt, se intampla asta.

Niciun comentariu: