Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

"Filmul foloseşte imaginile de propagandă contre la nature şi dovedeşte că, în starea lor pură, îşi conţin propria contradicţie. [...]

Ceauşescu e când stângaci, când emoţionat, când imobil şi impenetrabil. O singură spărtură în acest zid al aparenţelor, atunci când îşi îmbrăţişează afectuos fiica. Cum era Ceauşescu atunci când ieşea din spectrul camerei? Cum îşi alinta copiii, cum lua micul dejun, cum înjura, cum se enerva sau at least cum vorbea în mod obişnuit? Istoria i-a respectat deocamdată dorinţa de a păstra look-ul cosmetizat de tablou, pentru că imagini cu the real NC nu au fost încă scoase la iveală." Intreaga cronica excelenta a Florentinei Ciuverca.

Vazut alaturi de 4000 de oameni, la Sala Palatului. O premiera ce-si va atinge cu siguranta scopul - spread the word, mai ales in randul celor ce n-au trait in comunism si care au umplut cam trei sferturi din sala. Am ramas cu sentimentul acut ca privesc istoria in ochi, uitandu-ma la masele de oameni hipnotizati si fara vointa. Asa cum a spus si Cristian Mungiu la inceputul filmului, toti am fost complici la cultul personalitatii dictatorului, i-am alimentat megalomania.

Cred ca ar fi interesant de dezvoltat, intr-un documentar de data asta (nu intr-un eseu cinematografic), soarta lui Constantin Parvulescu (1895 - 1992), cel care s-a impotrivit public lui Ceausescu la Congresul PCR din 1979. A fost momentul in care aplauzele publicului s-au justificat. :)        

R: Andrei Ujica