Biutiful

Inarritu spunea despre Biutiful ca e cel mai optimist film al sau. Stand alaturi de Mar adentro sau 21 de grame ii inteleg remarca, insa nu e tocmai genul de film care te lasa cu zambetul pe buze, debordand de incredere intr-o lume mai frumoasa. Productia este insa complicata, rafinata si plina de compensatii subtile pentru privitor, asezat plainly fata in fata cu moartea. Ca mai toate filmele regizorului de origine mexicana.

Regia: Alejandro González Iñárritu, Scenariul: Alejandro González Iñárritu, Nicolás Giacobone. Cu Javier Bardem, Hanaa Bouchaib. 2010. 

Adam's Rib

Katharine Hepburn si Spencer Tracy at their very best.
Regia George Cukor, SUA 1949.

Liz

Ratatouille

Mea culpa. Nu vazusem pana acum cea mai tare animatie Pixar a ultimilor ani. A fost dragoste la prima vedere: funny, surprinzator, original. Irezistibil. :)

R. Brad Bird, Jan Pinkava. SUA 2007.

Dear John

Stiti sigur impulsul vinovat de a manca un Big Mac din cand in cand, cedand oprelistilor autoimpuse. Cam asa am simtit inainte sa dau play dvd-ului cu "Dear John", un film sentimentaloid, in care toate personajele sunt bune si frumoase dar au o "mica" problema care se rezolva pana la final. :) Si fast filmul n-a fost chiar asa de rau pe moment.

(Si da, asa cum se vede in poze, a fost cu tandreturi in ploaie, cu el care pleaca la oaste si ea care-l astepta - pana la un punct - cu scrisori, impacari siropoase si tot tacamul!)  

R: Lasse Hallstrom. Cu Channing Tatum, Amanda Seyfried, Richard Jenkins. 2010.

La strada

"Cand stai prea mult in acelasi loc, ajungi sa te atasezi de el si sa uiti ce e important, pe Dumnezeu", ii spune o calugarita Gelsominei. De aceea calugaritele se muta in alta manastire la fiecare doi ani, incearca ea s-o consoleze pe Gelsomina pentru stilul de viata nomad dus alaturi de Zampano.

Gelsomina alege insa sa ramana langa brutalul om de circ si sa-l iubeasca. Pentru ca si o piatra are un loc in lume, iar al ei e in caruta-motoreta a celui care rupe lanturi cu pieptul gol - intruparea perfecta a stereotipului de barbat viril, dominator, incapabil de empatie.

De revazut in orice alta sambata ploioasa si friguroasa de februarie. :)

R. Federico Fellini. Cu: Anthony Quinn, Giulietta Masina, Italia, 1954. 

Three From One

1. For beautiful eyes, look for the good in others; for beautiful lips, speak only words of kindness; and for poise, walk with the knowledge that you are never alone.
2. Remember, if you ever need a helping hand, it's at the end of your arm, as you get older, remember you have another hand: The first is to help yourself, the second is to help others.
3. If I get married, I want to be very married. 

Audrey Hepburn

Oul de șarpe

Probabil unul dintre cele mai putin reprezentative filme pentru stilul lui Bergman.

  R: Ingmar Bergman. Cu Liv Ullman, David Carradine. SUA, 1977.

The King’s Speech

  ,

In lupta balbaitului emotional cu microfonul castiga cel dintai. :-> Relatia lui King George VI (Colin Firth) cu logopedul sau plin de tupeu, Lionel Logue (Geoffrey Rush), e schematica si conventionala, cum lasa de inteles orice sinopsis al filmului. (Regele are probleme de vorbire din cauza relatiei cu un tata  dominator si cu fratele mai mare. Luptă cu slabiciunea sa, se imprieteneste cu cel care-l ajuta, iar in final delivers his first speech ca la carte). Impanat cu obisnuitele mostre de umor britanic, ce-i drept irezistibil pe alocuri. 

E ceva ceva mai mult decat atat, iar Geoffrey Rush o sa ia Oscar pt rol secundar. 

R. Tom Hooper. Cu Colin Firth si Geoffrey Rush.

Enter the Void

Mind blowing in prima parte. Iti pune rabdarea la incercare in a doua.
Scris si regizat de Gaspar Noé. Franta, 2010. Trailer.

What's Up Doc?

O inlantuire de gaguri intr-un hotel in care fortele binelui si ale raului lucreaza impreuna in contul rasului cu lacrimi. Comedie nemuritoare all times.

Judy: Love means never having to say you're sorry.
Howard: That's the dumbest thing I ever heard!
 

R. Peter Bogdanovich. Cu Barbara Streisand si Ryan O'Neal. SUA, 1972.

Constantin si Elena

Documentarul lui Andrei Dascalescu a fost cea mai mare bucurie cinematografica a ultimelor saptamani. Iar daca as ramane la filme made in Romania, as putea mari linistita "termenul" la luni. Filmul e invaluitor, duios, acaparator, de un autentic tulburator. Nu-mi place deloc sa insirui ajdective atat de multe pe langa acelasi substantiv, de asta am si asteptat o vreme, inainte sa scriu insemnarea. Dar vad ca nu mi-a trecut - si acum stiu ca nu e pur subiectivism - "de vina" nu e doar Moldova si multii ei moldoveni simpli si frumosi. E un film universal despre talent, dragoste si prietenie intre doi batrani casatoriti de cincizeci si ceva de ani. Iar numele lor sunt suficient branding pentru un film premiat in unele dintre cele mai apreciate festivaluri de documentar din lume. 

Alcatuit numai din cadre fixe si cu taieturi putine, cu o imagine extraordinara, filmul poarta semnatura lui Andrei Dascalescu la regie, imagine si montaj. Si la scenariu, doar e vorba de bunicii lui.

Se gaseste pe dvd la Carturesti si chiar merita sa-l ai acasa. Pana si making of-ul e savuros, iar de bonus tracks nu mai spun. Redevenind subiectiva: mi-am amintit umorul si autoironia moldoveneasca si substratul ei miezos. Si cat de mult m-a uimit comparatia cu umorul mai mult vulgar, brutal, al oamenilor simpli de aici, din sud. Fara generalizari, dar si fara falsa modestie. I love my people. :)

The Social Network

Castigatorul Globurilor de Aur e o insiruire de fapte, fara subtilitati cinematografice. Just facts. Tocmai a castigat cele mai importante premii la Globurile de Aur, dar nu e o surpriza majora. The money makes the world go round and the films go square. :)

Ramane interesant insa dpdv al subiectului - a felului in care invatamantul american (Harvard, aici) propulseaza competitia (tocmai citisem Prep de Curtis Sittenfeld care trata acelasi  lucru, la liceu, insa).

Oameni si zei

Opt calugari cistercieni ai manastirii din Tibihirine, Algeria, sunt rapiti si ucisi in 1996 de un grup de islamisti extremisti. Filmul nu pare a se concentra insa decat in subsidiar pe tema asta, ci mai degraba pe ritmul si resorturile vietii monahale, pe relatia dintre crestini si musulmani, pe relatia autoritatilor franceze cu algerienii dar mai ales a calugarilor cu algerienii. Bunatatea are pasaport universal si religie asijderea. 
(Vazut la "Les Films De Cannes a Bucharest")

Des Homme et des Dieux, r. Xavier Beauvois, Grand Prix au Festival de Cannes 2010.

Sunt un mic ticalos

O animatie savuroasa desi pana la urma destul de previzibila, cu personaje "inainte si dupa", care se transforma nerealist de usor. Gru, personajul principal, se preschimba din fiorosul frustrat in blajinul simpatic dupa ce incepe sa le indrageasca pe cele trei orfane pe care le ia sub obladuire. Per total, quality entertainment cu nelipsitele clisee.

Despicable me, productie Pixar, 2010.

Medalia de Onoare

De ce trebuie sa conteze asa de mult cum e facut filmul si atat de putin despre ce vorbeste? :( Da, stiu, e cu Rebengiuc, dar intr-o competitie de film european despre drame de familie (fie si cu supratema),  well... Ar lua vreo medalie? Raman la Mungiu, Pita, Pintilie plus alte cateva pelicule, multumesc. 

One World, multe drepturi incalcate

Am imprumutat saptamana asta cateva documentare de la colegii implicati in One World Film Clubs,  un proiect ORICUM. 

O singura lume, sute de probleme. Grave. Cele mai vizibile: saracia si razboaiele interminabile din tarile africane, drepturile incalcate ale femeilor (la fel, cu accent pe tarile din Africa), Holocaustul si viata colorata si plina de discriminari a tiganilor. Cu cat vezi mai mult lucrurile astea, cu atat simti ca faci parte dintr-o alta lume. Una privilegiata.

Am vazut asa: Thin Ice (despre ambitia unei echipe feminine din nordul Indiei de a juca hochei pe gheata - m-a distrat mai ales felul in care si-au construit primul patinoar), Pray the Devil Back to Hell (despre rolul femeilor in conturarea unei forme de pace in Liberia anilor  90 - 2000), Me, My Gipsy Family and Woody Allen (o tanara tiganca isi prezinta  familia stabilita in Italia, obsedata de maritisul fetei) si seria Women on the Front Line, introdusa de Annie Lenox (Congo, Austria, Nepal). Si mai am de vazut.

Mi-a placut si The Reckoning, un film mai lung (2 ore si) despre pionieratul de la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Regulile se fac cumva din mers acolo, desi, vazuta din afara, pare o institutie care a existat de cand lumea. Nu e asa, din pacate. In ciuda didacticismului, tratarea subiectului dpdv scenaristic e remarcabila. Cel mai bun mi s-a parut insa New Year Baby, un documentar foarte personal si emotionant despre o tanara cambogiana care-si spune povestea familiei ce si-a trait drama sub khmerii rosii.  

Iubesc documentarele din ce in ce mai mult, mai ales de cand nu mai am cablu si vad mai putine si mai bune.

Periferic

R. Bogdan George Apetri. Cu Ana Ularu, Andi Vasluianu, Mimi Branescu. Romania, 2012. 

Noaptea mea cu Maud

"I must say, you both stink of holy water."

Un inginer catolic, o blonda facuta sa fie nevasta lui, bruneta liberala si divortata si prietenul inginerului vorbesc despre religie, dragoste si Pascal. Minunata mostra de cinema. Trebuie sa mai vad Rohmer.

R. Eric Rohmer. Cu: Jean-Louis Trintignant, Françoise Fabian. Franta, 1969.

The Ghost Writer

Asteptam un suspans si o implicare a spectatorului in poveste asemenatoare cu cea pe care-am trait-o la "Toti oamenii presedintelui" (1976). Nu putea fi chiar asa, din cauza de circumstante istorice, politice si regizorale, :) insa mi-a placut foarte mult filmul lui Polanski din cel putin 2 motive, foarte subiective: ma fascineaza biografiile si implicit biografii, cu atat mai mult cei din umbra. Mi-a placut incredibil de mult casa de pe malul marii in care s-au filmat cele mai multe scene. :)

  

R: Roman Polanski. Cu Ewan McGregor, Pierce Brosnan, Kim Kattrall, Olivia Williams. 2010.